Bucharest International Boat Show 2009- Next level

  We made waves and some have been very delighted, while others ”stood aside”, in a domain in which the involved ones have been trying for some years to overcome the beginning phase. The desire to go beyond the performance to write about what others do, made me think more about what should be done and not about what hasn’t been done, and so I took action on facts. I wanted to check if it’s much easier to criticize what others do than to do that specific something. In conclusion, it’s definitely much harder… Inwards, every spectator wants to be a player or an actor, even for a second. The stage can be hospitable for everybody if you are lucky to receive the suitable role and, especially, if you don’t forget the lines. Sometimes, in order to succeed, you only need to wish for that to happen, to put your hurt in what you do, to offer maximum efficiency to the word “promise”, to give value to details without which the show becomes conventional. It’s true that we kept a reasonable distance from perfection, which shows the human nature of everything that is done without robots. The background is also important but you can’t organize a good show just by yourself. The idea of organizing this Boat Show came to me from different directions, of course, from people whose activity unfolds in this domain and to whom I want to send thanks. But I don’t have enough “thank you” for all those who deserve much more of what I had to offer. There have been moments when my few colleagues lost many nights with me and my ideas and there have been times when I wanted that day to have at least 40 hours so I can give them the proper rest. There have been friends who walk with me into the fog and on the road to the finish, although it may be cheaper to give up in hard times. Thanks Romaero leadership for flexibility!

Although this kind of event obviously draws the attention, you should know that the biggest investment was the human capital and the “word”. The need of something else was the main factor that contributed to putting in motion an internal mechanism which has motivated me to do everything as good as possible, to offer an utmost related to feasibility, not to scatter the trust of those who honored me with their presence. Clearly there were all sorts of speculations which are inevitable when the wind of change knocks at the routine’s long time closed door. Trust is pretty frail, perishable and usually it’s very hard to build and very easy to lose. There have been some demolishers whose target I was and who I hold to thank regardless of what they said about me…it’s important they pronounced my name, be as it’s, positive or negative, it’s advertising. The coordinates around which firstly the ideas and then the whole project took shape were clear and simple: the appropriate time and place. It’s not a secret to anybody and more than that, for those who don’t know, these ideas were visible published once in the magazine. I only tried to greet a natural necessity of the market. Investing in quality you create new standards of comfort which in time can become indispensable. Behind the walls of white cloth and underneath the live colored carpet have been hidden the unanticipated and unknown problems arising from any prototype. We tried to transform an industrial scene into a show room and I think we succeeded in a small degree.

 There have been many comments that I wanted to hear without trying to clarify each and everyone separately “why this” and “why otherwise”. I am sure that some of them will read these few lines about what was the first edition of Bucharest International Boat Show and would accept my apologies for the small inconveniences, such as the prosaic Romanian holes that are everywhere and which we never managed to rid. On this occasion I apologize to the hundreds of visitors who came to the Boat Show far ahead the opening and had to wait. Above all, it means they were a target and really wanted to be there. Inside we wanted to create a general harmony which meant to remain untainted during those five days, in which the exhibitors to salute and to wish each other “Easy sale!” in the morning, and the exhibits to shine in the spotlight as in the first day. I really wanted to keep distance from the word “crisis” so much used lately, I wanted to see everybody smiling, relaxed.

 The first day- February 25^th - everyone present believed the extreme cold will stick around during the entirely exhibit. But the sun, the ambience and the technical staff made a good team. The day started with a press conference that took place in the room made available by the kindness of our host, Romaero Baneasa. On behalf of the media were present only the persons who showed interest in this kind of event and only the persons who really wanted to come.

 Usually, press conferences aim at media and providing concrete data on the media event. This gives the best on glass or paper only if you bring to the official table political figures, VIPs or whoever can attract the attention to the photo-video cameras. At our press conferince the only persons who could talk more about what will be, why now, why there, why, why …were those directly involved in this area. An atypical press conference. I felt the excitement of the moment and I was happy to share the allocated time with few of the persons who trusted me and could be present at the Opening. They are the main characters in this area, they asked for something else, they wanted to prove that freedom of movement and the joy of sailing doesn’t necessarily mean luxury. Although this industry hasn’t been officially encouraged at a proper level, maybe a re-setting of the economy at a nationally level will unearth true unexploited potential of a great country like Romania, with sea, delta, lakes and rivers but without the boats and the afferent tourism. After this free dialogue named press conference we turned back to our initial purpose: to sale boats.

The virtual ribbon was cut with words and what was left will be transformed later in written pages of history. On this day visitors and the desire to buy something didn’t lack. According to the exhibitors many contracts were signed even from the first day.

The next day, around 9 o’clock I was pleasently or unpleasently surprised when I was called by a very agitated person from the visitor’s gateway of Romaero who told me that the entire street was blocked by visitors who didn’t know the programme and were forcibly trying to enter. On this day there were several small holes in the schedule, when there weren’t very many visitors but those existing were clearly interested.

On the third day everything started to work properly. The succession of visitors ensured permanently a balanced environment. Now, you shouldn’t imagine a line in front of every boat, but in each stand there was a discussion whose purpose, I hope, was to be selling a product.

Once the weekend started people wanted to escape from home and from sitting in front of the TV and came to see the boats… it was crowded. I think it’s a proper word whose effect hasn’t been exceeded…or on the contrary.

In the end, the First of March brought not only clients in seeking a final bid to the “breaking of the fair”, but also many ladies eager to upgrade their status as wives of boatmen.

It wasn’t a huge exhibition but the 28 exhibitors offered visitors approximatively 80 boats with sails or motor and 60 other small floating derivatives for different types of water sports: kayaks, canoes, windsurf boards, catamarans and trimarans. Accessories didn’t miss.Those 6.000 square meters hosted a bit of all…you could find something representative of each segment. Proof is the percentage of sales 50-60%, satisfactory for a period in which cars and homes are no longer the great search.

In the end, I hope that efficiency / sqm to be a step for each exhibitor, and for visitors, another way to look at an area under current development!

For those who wanted to be present, but have failed … please browse the pages of the “Bucharest International Nautical Boat Show” … For those who saw the Düsseldorf … is small … I admit, but is in Romania and it’s ours.

Ionut Tudose

.………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

 Un pas înainte…

Am făcut valuri de care unii s-au bucurat, iar alţii s-au „ferit” într-un domeniu în care toţi cei implicaţi ne străduiam de fapt, de câţiva ani, să depăşim faza de început. Din dorinţa de a trece dincolo de performanţa de a scrie ce fac alţii, m-am gândit mai mult la ce ar trebui făcut şi nu la ce nu s-a făcut şi am trecut la fapte. Am vrut să verific dacă este mai uşor să critici ce fac alţii decât să faci propriu-zis acel ceva. În concluzie, este cu siguranţă… mult mai greu. Întotdeauna orice spectator îşi doreşte să fie şi el jucător sau actor în sinea sa măcar pentru o secundă. Scena poate fi primitoare pentru toţi dacă ai norocul să primeşti rolul potrivit şi mai ales dacă nu uiţi replicile. Uneori ca să reuşeşti trebuie doar să-ţi doreşti, să pui suflet în ceea ce faci, să oferi un randament maxim cuvântului „promisiune”, să oferi valoare amănuntelor fără de care spectacolul devine banal. Este drept că am păstrat rezonabil distanţa faţă de perfecţiune, ceea ce denotă caracterul uman a tot ceea ce este realizat fără roboţi. Decorul contează şi el, dar un spectacol bun nu poţi să îl faci singur. Ideea organizării unei astfel de expoziţii a venit către mine din mai multe direcţii, evident de la oameni a căror activitate se desfăşoară în acest domeniu şi cărora ţin să le mulţumesc. Dar, „Mulţumesc-uri” nu am suficiente pentru toţi cei care merită cu prisosinţă mai mult decât am putut eu oferi. Au fost momente în care puţinii mei colegi şi-au pierdut nopţi în şir alături de mine şi ideile mele, au fost momente în care aş fi vrut ca ziua să aibă măcar 40 de ore ca să pot să le ofer şi repaosul cuvenit. Au fost prieteni care m-au urmat în ceaţa şi în drumul către finalitate deşi în momentele grele este poate mai ieftin să renunţi. Mulţumesc conducerii Romaero pentru flexibilitate!

Deşi un astfel de eveniment atrage în mod evident atenţia, să ştiţi că cea mai mare investiţie a fost capitalul uman şi „cuvântul”. Nevoia de altceva a fost factorul care a contribuit la punerea în mişcare a unui mecanism intern care m-a motivat să fac totul cât mai bine, să ofer un maxim raportat la putinţă, să nu derutez încrederea celor ce m-au onorat cu prezenţa. Evident au fost speculaţii de tot felul, inevitabile atunci când anotimpul schimbării bate la uşa închisă de mult a obişnuinţei. Încrederea este destul de fragilă, de perisabilă şi de obicei este foarte greu să o construieşti şi foarte uşor să o pierzi. Au existat şi demolatori a căror ţintă am fost şi cărora ţin să le mulţumesc indiferent ce au spus despre mine… important este că mi-au pronunţat numele, reclama fie ea cum o fi, pozitivă sau negativă, tot „reclamă” rămâne. Coordonatele în jurul cărora s-a conturat mai întâi ideea şi mai apoi întreg proiectul au fost clare şi simple: perioada potrivită şi locul potrivit. Nu este un secret pentru nimeni şi, mai mult de atât, pentru cei ce nu au ştiut, aceste idei au existat la vedere publicate cândva în revistă. Am încercat doar să răspund la o nevoie firească a pieţii. Investind în calitate, creezi noi standarde de confort care în timp pot deveni indispensabile. În spatele pereţilor din pânză albă şi dedesubtul mochetei viu colorate au fost ascunse problemele neprevăzute şi necunoscute, apărute la orice prototip. Am încercat să transformăm un peisaj industrial într-o sală de spectacol şi cred că am reuşit într-o mică măsură. Au fost destul de multe comentarii pe care am ţinut să le aud fără a încerca să lămuresc pe fiecare în parte de ce aşa s-au de ce altfel. Sunt convins că o parte din aceştia vor citi aceste câteva rânduri despre ceea ce a fost prima ediţie a Salonului Nautic Internaţional Bucureşti şi îmi vor accepta scuzele pentru micile inconvenienţe apărute, cum ar fi, de exemplu, banalele gropi româneşti care există pretutindeni şi de care nu am reuşit niciodată să scăpăm. Cu acest prilej îmi cer scuze sutelor de vizitatori care au sosit la expoziţie cu mult înaintea deschiderii acesteia şi au fost nevoiţi să aştepte. Trecând peste toate acestea, înseamnă că au fost în target şi şi-au dorit cu adevărat să fie acolo. La interior am încercat să provocăm o armonie generală care să rămană nealterată pe parcursul celor cinci zile, în care expozanţii să se salute dimineaţa, să îşi ureze „Vânzare bună!”, iar în lumina reflectoarelor exponatele să strălucească la fel ca în prima zi. Mi-am dorit tare mult să ţin la distanţă cuvântul „criză” atât de uzat în ultima perioadă, mi-am dorit să văd pe toată lumea zâmbind relaxată.

Prima zi – 25 februarie – mai toată lumea prezentă a crezut că frigul extrem ne va da târcoale pe toată durata expoziţiei. Dar soarele, ambientul şi staff-ul tehnic au făcut echipă bună. Ziua a început cu o conferinţă de presă pe care am organizat-o în sala pusă la dispoziţie cu amabilitate de gazda noastră, Romaero Băneasa. Din partea mass-mediei au fost invitaţi cei care şi-au manifestat interesul pentru un astfel de eveniment şi au fost prezenţi doar cei care au dorit cu adevărat să vină. În general conferinţele de presă au ca scop mediatizarea şi oferirea de date concrete mass-mediei referitoare la un eveniment. Acest lucru dă cel mai bine pe sticlă sau hârtie doar dacă reuşeşti cumva să aduci la masa oficială personalităţi politice, Vip-uri sau mai ştiu eu, pe orcine altcineva care poată să atragă şi obiectivele camerelor foto-video după el. La conferinţa noastră de presă nu puteau să vorbească mai bine despre ceea ce va fi, de ce acum, de ce acolo, de ce, de ce… decât cei care sunt implicaţi direct în acest domeniu. O conferinţă de presă atipică. Emoţia acestui moment a fost simţită de mine şi am fost bucuros să-mi împart timpul alocat cu o parte din cei ce au avut încredere în mine şi au putut să fie prezenţi la deschidere. Ei sunt personajele principale în acest domeniu, ei au cerut altceva, ei au vrut să transmită faptul că liberatatea de mişcare, bucuria de a naviga nu înseamnă neapărat lux. Deşi această industrie nu a fost încurajată oficial la un nivel corespunzător, poate o reaşezare a economiei la nivel naţional va scoate la iveală potenţialul adevărat şi neexploatat al unei Românii minunate, cu mare, deltă, lacuri, fluvii şi râuri, dar fără bărcile şi turismul aferent. După această discuţie liberă numită conferinţă ne-am întors la scopul iniţial: să vindem bărci.

Panglica virtuală a fost tăiată în cuvinte, iar ceea ce a rămas se va transforma mai târziu în pagini de istorie. Nu au lipsit în această zi vizitatorii şi nici dorinţa de a cumpăra ceva. Conform celor spuse de expozanţi au fost semnate câteva contracte chiar din prima zi.

A doua zi de dimineaţă, pe la ora 9, am fost plăcut sau neplăcut surprins când am fost apelat de o persoană foarte agitată de la poarta de acces vizitatori a Romaero care mi-a spus că întreaga străduţă de dinaintea barierei era blocată de vizitatorii care necunoscând programul forţau nota încercând să intre în expoziţie. Nici nu mai ştiam ce să zic pentru că era un amestec interesant de bucurie şi grijă, dar eram şi în căutarea unei soluţii rapide.

În această zi au existat câteva mici goluri orare în care nu erau foarte mulţi vizitatori, dar cei existenţi erau clar interesaţi.

A treia zi totul a început să meargă la parametri normali. Succesiunea de vizitatori asigura întotdeauna un climat echilibrat. Nu vă închipuiţi că era format rând la bărci, dar la fiecare stand se purta câte o discuţie în a cărei finalitate sper să se fi produs şi o vânzare.

Odată început weekend-ul lumea a dorit să evadeze din casă şi din faţa televizoarelor şi a dat fuga la bărci… a fost aglomeraţie. Cred că este un cuvânt potrivit al cărui înţeles nu a fost depăşit… sau invers.

În final, 1 martie a adus nu doar clienţi aflaţi în căutarea unei ultime oferte la „spartul tâgului”, dar şi doamne dornice să-şi up-gradeze statutul în soţie de soţ cu barcă.

A fost o expoziţie nu foarte mare în care cei 28 de expozanţi au oferit vizitatorilor aproximativ 80 de ambarcaţiuni cu vele sau motor şi alte 60 de mici derivate plutitoare destinate sporturilor nautice de toate felurile: caiace, canoe, plăci de windsurf , catamarane şi trimarane. Nu au lipsit nici accesoriile. Cei aproximativ 6.000 mp au găzduit câte un pic din toate… găseai ceva reprezentativ pentru fiecare segment. Dovada este procentul vânzărilor de 50-60%, mulţumitor pentru o perioadă în care maşinile şi casele nu mai sunt la mare căutare.

În final, sper ca eficienţa-mp să fie pentru fiecare expozant un pas înainte,  iar pentru vizitatori un alt mod de a privi un domeniu în dezvoltare!

Pentru cei care şi-au dorit să fie prezenţi, dar nu au reuşit… răsfoiţi, vă rog, paginile „Salonul Nautic Internaţional Bucureşti” … Pentru cei ce au văzut şi Düsseldorf-ul… este mic… recunosc, dar este în România şi este al nostru.

Ionut Tudose- Yachting Pleasure

..…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….